In 2013, 31 de tari erau parte a sistemul european de tranzactionare (EU-ETS), avand mai mult de 11,000 de instalatii din zona industrillor producatoare de energie sau incalzire termica, a industriilor mari consumatoare de energie (ex: metalurgie), zona de aviatie, precum si a celor ce emit oxid de azot (N2O) si per-florocarburi (PFC).

Sistemul European de Tranzactionare a Emisiilor acopera 2 miliarde de tone (certificate) de emisii de carbon anual, reprezentand 30% din totalul emisiilor tarilor ce au aderat la protocolul de la Kyoto si 40% din emisiile la nivel European.

La inceputul Fazei Doi (2008), obiectivul principal al EU-ETS era acela de a pune presiune pe costurile companiilor estimand un pret de 30€ / certificat intr-o piata “short” (“scurta” – mai putine certificate decat cantitatea emisiilor), fiind penalizati cu 100€ per tona CO2 neacoperita prin certificate cei care nu reuseau sa se conformeze (sa predea un numar de certificate egal cu emisiile) – obligand astfel participantii sa devina mai eficienti in reducerea emisiilor de carbon.

Dar in realitate pretul certificatelor EUA a fost cu mult sub cei 30€/ tona de CO2 incepand cu 2009, coborand spre 4€ in 2013 pe o piata mai de graba “long” (“lunga” – supra ofertare – mai multe permisii/certificate decat emisii).

CO2 emisii
In Faza Doi (2008 – 2012) numarul certificatelor alocate companiilor a fost calculat pe baza emisiilor lor anterioare. Incepand cu 2013 numarul permisiilor alocate instalatiilor are la baza emisiile produse de catre “10% cele mai eficiente instalatii la nivel european” din industria din care instalatia face parte. Chiar si asa, piata este in continuare “long”.

Sistemul si-a ratat obiectivul, avand mai multe certificate EUA decat necesar, in special din cauza crizei economice care a redus productia industriilor mari consumatoare de energie. Surplusul sau supra oferta de certificate a fost de asemenea sustinuta de catre asa numitul “banking” (“depozitarea” – posibilitatea de a pune la pastrare certificatele de la un an la altul, si chiar transferarea surplusului din Faza Doi in Faza Trei 2020).

Acest esec putea fi corectat doar de catre cei ce l-au implementat – Comisia Europeana.

2013 reprezinta un an intens de dezbateri politice privind ajustrile EU-ETS. In final, Parlamentul European, Comisia de Mediu (ENVI) au ajuns la o solutie punctuala – Backloading.

“Backloading”-ul ca si schema a fost implementata in ianuarie 2014, si prin aceasta sunt retrase in anii 2014, 2015, 2016, un numar de 900 mil. certificate (respective 300 mil. 310 mil, 200 mil) de pe piata si reintroduse in 2019 (300 mil EUA) si 2020 (600 mil EUA). Iar aceasta masura vine in completarea masurii de reducere de la an la an cu 1.74% a permisiilor acordate companiilor – masura ce fusese introdusa inca la inceputul Fazei Trei (2013).

Dar cum acest Backloading este doar o solutie de moment, Comisia a propus si modificari structural ale EU-ETS – pentru a face sistemul mai elastic in raport cu ciclurile economice, dar si pentru a creste eficienta acestuia in cea de-a patra faza de tranzactionare (incepand cu 2021).

Din ianuarie 2014 – pana in prezent – Comisia a elaborat o propunere cu obiective foarte ambitioase pentru intalnirea COP 2015 : reducerea cu -43% a emisiilor de CO2 pana in 2030 comparativ cu 2005, crestrea ponderii energiei regenerabile la 27%, precum si implementarea unei masuri structurale (de functionare) al EU-ETS cu efect pe termen lung incepand cu 2021 – masura cunoscuta sub denumirea de MSR.

“MSR” – Rezerva de Stabilizare a Pietei, in esenta, regleaza automat oferta de certificate/ permisii disponibile pe piata, reducand surplusul de permisii cand acesta este mai mare de 833 de milioane si marind disponibilul de certificate cand surplusul pietei este sub 400 milioane EUA. Prin acest mecanism oferta este mult mai aproape de cerere rezultand la un pret mai mare per certificat – ceea ce este in concordanta cu obiectivul UE de 30€/EUA.

Anul 2014 nu a aratat pana acum ca se poate inregistra o recuperare a pretului EUA – deci aceste masuri inca nu pun o presiune asupra costurilor. De aceea, au fost multe discutii pentru o implementare mai rapida a MSR din 2017-2018 sau transferarea certificatelor retrase prin “Backloading” direct in rezerva.